vietile mele

am ajuns sa cred ca am mai multe vieti, traite oarecum pe rand, uneori in paralel....una e viata de femeie "de acasa", cu copii, sot, cratiti la bucatarie, aspirator de pus , mancare de facut, rufe de spalat etc etc....alta e cea de dinaite, continuata asa, clandestin aproape, si acum. cea in care "fur" cateva ore pentru un concert, o carte citita noaptea, o muzica buna ascultata, evident, tot noaptea, un film vizionat cand altminteri daca nu tot noaptea si mai ales, lucrul la pian, obligatoriu noaptea:)))) ....mai este inca o viata, cea in care apuc sa dorm-din pacate e cea mai scurta......si mai este o noua viata adaugata recent: cea in care sunt la scoala! asta devine din ce in ce mai acaparatoare, mai captivanta, mai palpitanta. e interesant ca toate aceste "vieti" ale mele au loc in 24 de ore. in procente diferite:))) dupa cum spuneam, cea cu somnul ocupa procentul minim, uneori e chiar 0%.

...

 

 

comorile mele!!! mai am si alte comori, la scoala. tot ale mele:))) vreo 800, asa:))) sa fie de ajuns!

 

...

 

peste drum de casa noastra este cimitirul. e bine sa ai un cimitir in preajma. iti aduci aminte mereu, la auzul dangatului ce suna a jelanie, ca cine stie cat iti e si tie firul, sa te bucuri cat mai poti. eu am ajuns uneori sa fiu sadica: le spun copiilor, cand ma supara si clopotul dangane in legea lui, ca daca el bate pentru mine??? ei se uita ciudat. nu stiu nimic despre moarte, ce-o fi aia, cu ce s-o manca??? dar dangatul acela ii face sa inteleaga ca e ceva ciudat la mijloc si , poate, nu prea bun pentru ei, asa ca pret de 1 minut, se cumintesc. cat sa le inchei un nasture, sa trag vreun fermoar, sa schimb un pampers.....imi aduc aminte de Iolanda, la inmormantarea strabunicii ei: era in bratele mele si toti cantam vesnica pomenire cu lumanarile aprinse. fata mea ce si-a zis: lumanari, cantari, o fi de bine , si a inceput" multi ani traiasca, multi ani traisca....", cu tot cu mort pe masa.....bietul preot s-a oprit si el sa rada. a fost in spiritul strabunicii, ea era o vesela si mereu spunea bancuri la inmormantari de ne prapadeam de ras:)))) Iolanda avea 2 anisori atunci....