atunci cand nu mai poti

atunci cand nu mai poti plangi. ma apuc sa scriu aici prin excelenta mai ales cand sunt suparata, trista, enervata de vreun mitocan etc....
astazi am avut una din zilele acelea urate. dis de dimineata m-am apucat sa ne pregatim-eu si copiii- pentru a merge intr-o vizita, la ziua unor fetite.....toate bune si frumoase pana am ajuns la capitolul" pus actele in geanta"....ia actele de unde nu-s....Octav mi-a spus ca le-a luat el, ca sunt sus....am cautat innebunita peste tot, iar in final....of, in final, l-am batut pe Octav, doar-doar mi-o spune unde sunt. printre lacrimi, facea glume cu mine si incerca sa ma imbuneze, sa ma faca sa rad "sunt sus pe acoperis'....mie imi crestea furia....am plecat fara acte, cu masina, am condus nebuneste, nu mi-a mai pasat de nimeni, eram un car de nervi, am plans la volan, le-am zis tot ce am simtit ca as vrea sa stie, cu ura aproape, mi-am varsta toata frustrarea anilor astora in care am stat de fundul lor non-stop....ei , micutii mei, taceau. de la petrecere am plecat la bunici, am lasat copiii acolo plangand. ei vroiau cu mine acasa. n-am putut sa-i iau, maine avem gazele oprite toata ziua. nu vreau sa-i tin in frig. si acasa......acasa, ei bine, in geanta, pitit acolo, statea portofelul meu cu toate actele in el. am plans cat n-am plans un an intreg, numai la gandul la cate rele am facut pentru niste amarate de acte pe care daca ti le fura, aia era.....in concluzie: trebuie sa-mi fac in casa un loc de dat cu capul!!!!!! si sa il vizitez periodic.......

diminetile. si eu

iubesc diminetile. cele in care ma scol prima, n-am de mers la scoala si toti ceilalti dorm. cele in care e cald in casa, liniste si putin soare afara. preferatele mele sunt cele de primavara. cand toti dorm. e o liniste senina in casa, copiii sunt frumosi, adorabili-abia cand dorm, deh...-respira usurel si n-au nici o grija. cosmin doarme si el, incetisor, in lumea lui de vise. orele acelea sunt magice. e timpul meu, timp de gandit, facut planuri, citit, lucrat la pian-cu castile:))) timp de "eu cu mine". timp de lucrat la goblen. timp de ascultat o muzica buna, de scris unui om drag. si iar de gandit. poate ca uneori nu fac nimic din toate astea, ci doar stau si ma gandesc la oameni dragi mie. pana ma cufund din nou in somn.
imi plac si orele tarzii din noapte. am ramas setata pe viata de student... ma mai mir ca ai mei copii nu vor sa se culce noaptea. cand totusi se face liniste in casa si toti dorm, iar mi-e bine. ma retransform in "eu". si iar citit, iar goblen, iar pian:)))

...

 

am partituri noi. fireste, timpul de altadata nu-l mai am, pentru studiu, pentru aprofundat. nici rabdare uneori nu mai am. dar ma bucura o partitura noua. orele acelea de studiu, de descifrat, de aflat taine, de de contopit cu gandirea compozitorului. parca intri in sufletul lui, si el iti spune ce si cum despre muzica aceea. parca traiesti ce-a trait el. te transpui in alta epoca, alt secol, alte vremuri. imi plac partiturile de la anticariat. au mirosul de vechi, de hartie, de tiparitura, sunt galbene si uneori foarte fragile, delicate, asa cum sunt si notele dinauntrul lor. lumea le arunca. eu le cumpar:))) stiu, in curand in casa vor locui partiturile, si noi afara.....carti si partituri, asa sunt dulapurile noastre garnisite.

 



2013

2013.....un an frumos pentru mine, sper eu. Acum, ca a trecut nebunia cu sarbatorile, am avut timp de reflectie. vine un an greu. iolanda implineste 5 ani-cand au trecut 5 ani??????????????- parca ieri am nascut-o, Dumnezeule....Octav va implini 3. poate va merge si el la gradi-adica o luam de la capat cu racelile etc....
pentru mine, ce ma asteapta: definitivatul-si am ambitia sa-l iau din prima, ca altfel ma pleostesc si nu-l mai iau in veci-, despartirea de prima serie de elevi (o sa ziceti ca sunt trili, dar deja sunt trista de despartirea asta de elevii de-a X-a si de-a VIII-a.....probabil trebuie sa ma obisnuiesc cu astea, nu?  ei, la mine functioneaza mai greu, muzica si sufletul sunt una, suntem noi mai "artisti" asa, si mai impresionabili....). mai planuiesc o calatorie la Roma, sau daca nu, in Franta. prieteni dragi ne asteapta in ambele locuri si  daca anul trecut nu m-am tinut de promisiunea: un an-o tara vizitata, macar anul asta s-o tin. poate mergem in ambele locatii, ca sa ne scoatem parleala din anul trecut.....mai vreau la mare-si sa stam vreo 10 zile, ca doar am vacanta, nu???, mai vreau si la munte si  mai vreau multe....imi doresc si o masina de cusut. si sa ne schimbam masina cu una mai economicoasa, ca asta ne-a dus la faliment la cata benzina inghite.visez la o skoda fabia, dar nu-mi ajunge o viata sa strang pentru una ca asta, la cat costa.....
tot anul asta, din toamna, am inteles ca voi fi diriginta. :))) nu-mi ajungeau ai mei de-acasa:)))) dar astept cu interes, deja mi-am vazut viitorii copii si-mi place de ei-cum se putea altfel? sper, tot din toamna, sa ni se dea si clasa pentru catedra de arte. ce-ar mai fi....deja am amenajat clasa si arata super in mintea mea...:)))) oricum, bancile vor fi asezate in semicerc, va fi si o zona de relaxare , un dulap cu vitrina pentru diferite instrumente, pianina, bineinteles, dulapul cu partituri, dulapul colegei de la pictura -sau cate dulapuri isi va pune ea-, sevaletele ei, tablourile ei, partiturile mele:))))) mirosul de vopsele, sunetul muzicii....deja arata bine si in imaginatia voastra????? imi doresc sa fie un loc special unde macar elevii sa uite de alte materii, de note aiurea, de indisciplina, de atatea si atatea alte chestii, sa fie mai aproape de muzica, de arta, cu sufletul deschis, cu mintea dornica de a primi muzica buna. un loc al nostru unde sa putem repeta fara alte imixtiuni, fara sa tinem cont de orarul celor de la sport sau alte alea, clasa artelor si atat. asa imi doresc eu, cine stie ce va iesi in final.
ne mai asteapta si clubul artelor.
si pe mine, personal, si meditatii. la cati vor, cred ca ma mut cu totul la scoala, nu mai apuc sa trec pe acasa.....voi vedea cum le voi imbina pe toate. am ambitia sa-mi creasca venitul si poate voi reusi. ei, nu va ganditi ca ne maresc salariile, sa fim seriosi, poate doar sa ne mai ia din ele. dar, daca as reusi sa-mi maresc eu venitul, atunci n-as mai depinde de ajutorul nimanui pentru salile de spectacol, costume etc.....ei da, le-as plati eu si ce daca? umilinta de anul asta mi-a ajuns.....
ei, si ca sa va uimesc complet: ma apuc si de sport. nu, nu merg la sala, nu, inca nu e cald ca sa merg cu bicicleta la scoala, dar...am sala mica de sport si ferestre in care pot lucra, nu? ma schimb frumusel la toaleta si o ora am timp sa ma antrenez putin. slaba, slaba, da daca pica pielea de pe tine, nu mai e deloc atragator....:)))) de la atata carat pe Octav in brate, macar la maini am muschi:))))
ei, si primul punct de pe lista: sa lucrez zilnic 1 ora la pian si sa ma apuc sa invat sa cant la chitara. oh, asta era un secret:)))) voi primi o chitara cadou. abia astept. asa ca ma apuc:)))
gata, planuri peste planuri. in decembrie, cand voi trage linia pentru 2013, vedem noi atunci  ce, cat si cum am realizat.

noul an

am inceput un nou an. pentru unii, poate cei mai multi, a fost un inceput bun. pentru noi, cei cu copii mici, a fost cam asa: dimineata la 6 fuga-fuguta cu copiii la Grigore Alexandrescu-la spital-, tratament, radiografie la plamani....primii bani dati pe medicamente, pe aparat de aerosoli-vreo 200 lei, asa, o mica distractie-, injectie copiilor, urlete si iar urlete....sacaiala generala, dormit pe sponci, in 36 de ore doar vreo 3 de somn, si cam atat. noi sa fim sanatosi, ca belele curg.

v-ati pus dorinte de nou inceput? eu nu. am uitat sa ma gandesc, mereu ma surprinde momentul cu creierul gol de orice. stiu ca mi-am dorit sa vad artificiile din vreo piata, dar n-am reusit, copiii,mereu copiii, erau raciti si n-am mai iesit. nici macar in strada. in schimb, am reusit sa vad concertul lui Tudor Gheorghe la tv, Iarna Simfonic. el a cantat minunat, orchestra si corul au scartait cate putin. Dar per ansmablu a mers, desi se simteau anumite stangacii. Cred ca incearca sa scoata din anonimat anumite coruri/orchestre, sau poate doar mi s-a parut mie. Craciunul lui Radu Gyr-o poezie atat de frumoasa, simpla, trista, cumplit de trista. nu se studiaza Radu Gyr in scoala-ce pacat. cati dintre elevi l-or descoperi singuri? macar ai mei vor sti de el, le voi spune eu. macar atat sa fac.

 am petrecut anul nou cu prieteni. la inceput ne gandeam ca mai bine sa stam singuri. ne-am invatat asa, singuri, huhurezi. dar  a fost bine cu prieteni, cu inca un copil, cu oameni dragi. multumim, dragi prieteni.

vietile mele

am ajuns sa cred ca am mai multe vieti, traite oarecum pe rand, uneori in paralel....una e viata de femeie "de acasa", cu copii, sot, cratiti la bucatarie, aspirator de pus , mancare de facut, rufe de spalat etc etc....alta e cea de dinaite, continuata asa, clandestin aproape, si acum. cea in care "fur" cateva ore pentru un concert, o carte citita noaptea, o muzica buna ascultata, evident, tot noaptea, un film vizionat cand altminteri daca nu tot noaptea si mai ales, lucrul la pian, obligatoriu noaptea:)))) ....mai este inca o viata, cea in care apuc sa dorm-din pacate e cea mai scurta......si mai este o noua viata adaugata recent: cea in care sunt la scoala! asta devine din ce in ce mai acaparatoare, mai captivanta, mai palpitanta. e interesant ca toate aceste "vieti" ale mele au loc in 24 de ore. in procente diferite:))) dupa cum spuneam, cea cu somnul ocupa procentul minim, uneori e chiar 0%.

...

 

 

comorile mele!!! mai am si alte comori, la scoala. tot ale mele:))) vreo 800, asa:))) sa fie de ajuns!

 

...

 

peste drum de casa noastra este cimitirul. e bine sa ai un cimitir in preajma. iti aduci aminte mereu, la auzul dangatului ce suna a jelanie, ca cine stie cat iti e si tie firul, sa te bucuri cat mai poti. eu am ajuns uneori sa fiu sadica: le spun copiilor, cand ma supara si clopotul dangane in legea lui, ca daca el bate pentru mine??? ei se uita ciudat. nu stiu nimic despre moarte, ce-o fi aia, cu ce s-o manca??? dar dangatul acela ii face sa inteleaga ca e ceva ciudat la mijloc si , poate, nu prea bun pentru ei, asa ca pret de 1 minut, se cumintesc. cat sa le inchei un nasture, sa trag vreun fermoar, sa schimb un pampers.....imi aduc aminte de Iolanda, la inmormantarea strabunicii ei: era in bratele mele si toti cantam vesnica pomenire cu lumanarile aprinse. fata mea ce si-a zis: lumanari, cantari, o fi de bine , si a inceput" multi ani traiasca, multi ani traisca....", cu tot cu mort pe masa.....bietul preot s-a oprit si el sa rada. a fost in spiritul strabunicii, ea era o vesela si mereu spunea bancuri la inmormantari de ne prapadeam de ras:)))) Iolanda avea 2 anisori atunci....

cu sufletul deschis; in decembrie

 

 

 

 

Un cantec simplu, dedicat elevilor mei. Sau mie insami. Este punerea in cuvinte a acestui inceput de noua viata pentru mine. Sau a continuarii, in mod ciudat si inexplicabil, a vietii dinainte...Trecerea la alti copii. Grija pentru altul-un altul strain de tine, caruia trebuie sa i te dedici macar cat esti in fata lui. Acestor "multi altii" le datorez multe. Copiii sunt grozavi, au vise, sperante, dorinte pe care noi, adultii, le-am lasat de mult in urma. Ne-a gonit viata pe repede inainte si am uitat de noi. Imi place lucrul cu copiii mei-de acasa, de la scoala. Se vede viata altfel, mai roz, mai optimista. Ma fac sa-mi pun in miscare antenele, pentru ca dorintele, visele, sperantele lor sa capete contur. Ma doare fizic, aproape, cand ii vad pe altii, adulti ca mine, cum incearca sa le spulbere toata vraja acestor ani. Acum trebuie sa viseze-si ce bine daca am putea pastra drumul asta mereu.

 ...

 

Fetita mea a avut un mos mai special anul asta. Mi-am scos din pod vechile papusi, vechile jucarii. Le-am pregatit amandoua si i le-am daruit ei. O vad acum jucandu-se cu ele, cum ma jucam eu in anii aceia plini de fericire. Inventeaza povesti pe banda rulanta. Octav ii tine isonul. La 2 ani si 4 luni, imi spune vise colorate, inventate de el pe loc....Cu soricei care ii papa nasucul, manutele, burtica. Apoi asteapta dragaleala mea:))) Iolanda, mai sobra, nu sta prea mult la dragalit. In schimb, ea e sentimentala, romantica, cu o imaginatie debordanta. La ea totul se simte, totul trece prin sentimente, nimic nu e sec, asa, pur si simplu. Ea vrea sa i se cante, ea vrea sa i se citeasca povesti frumoase, ea plange in hohote la desene, vede pasi de uriasi pe o muzica simfonica "mama, de ce face pasi asa de bubuiti uriasul ala???", crede in zane, ma duce in culise la Opera ca sa puna mana pe printesele din balet si nu, nu e dezamagita cand le vede iesind de la dus cu prosopul in jur "fac si ele baie, nu? "

 

 

...

 

Copilaria lor, a tuturor, e inconjurata de urat. De cenusiul grijilor noastre de adult, de nervii nostri nepusi la colt, de ne-cheful nostru de nimic. Imi doresc sa nu fiu asa. Imi doresc sa ma schimb, sa uit, sa fiu parte din jocul, visele si copilaria lor. Imi promit mereu o schimbare. si vine sotul si ma anunta ca de la 1 ian nu mai are servici. Castelul povestilor dispare si negrul zilei de maine apare foarte inchis. abanos. viata lichefiata, cu zgura grea, cu miros de nefericire. speri pana nu mai ai ce pune pe masa. pana iti faci socotelile de adult si nu-ti ies pe-o luna painea si laptele. pana vin facturile in plicuri frumos colorate: verzi, portocalii, albastre.....vezi zambind un pui mic si te enerveaza zambetul lui. te enerveaza pana si existenta lui. ai vrea sa duci singur chinul asta, sa nu fii nevoit sa afle, cumva, si puiul mic ca n-ai. c-ai invatat degeaba. ca te-ai chinuit degeaba. ca muncesti aproape pe nimic.ca tu, cel care stii, esti corect, faci si dregi, n-ai. ca toti smecherii acestei lumi au. ca tu pleci la servici si-l lasi plangand in usa, iar chinul asta, de fapt, aproape ca nu se merita. ca frumosul, mereu, are si o parte neagra. reversul. apoi te culci si continui sa speri. ah, da, si plangi in baie-obligatoriu dupa ce adorm puii. ei inca nu trebuie sa stie de chin. inca mai au timp de visat.....

 

 

...

 

dimineata de decembrie. primesc o recomandata, merg la posta. aflu un lucru uimitor: un Om mi-a trimis mie bani. un Om pe care il port in suflet ca pe-o icoana. un Om despre care cand vorbesc, incep sa lacrimez-e ceva incontrolabil, asta este. profesoara mea de cor. Mama Nica. si sa nu crezi in minuni????? cadou de Mos Craciun. de la dumneaei pentru copiii mei. din pensia ei mica, pentru copiii mei. randuri scrise: Mos Craciun vine de la Viisoara. n-a avut copii. ne-a avut pe noi toti, coristii. ne-a iubit si ne iubeste. corul, o familie de care multi aveam nevoie. o familie in care ne-am iubit, ne-am bucurat, ne-am intristat, am calatorit, am pastrat legaturi. oameni dragi pe care-i port in inima. si mai presus de toti, Mama Nica. sa crezi sau nu in minuni???

 

 

...

 

sa citesti. pentru mine, o desfatare. o binecuvantare. ca muzica. visele mele cuprind carti si partituri. multe, multe.....visele mele mai au si multe fete. multi prieteni, oameni de peste tot. decembrie e timpul dorului. ti-e dor de toti si toate. de cei vii si de cei morti. de cei de langa tine, de cei de departe. incep toate cu d: dor, durere, dragoste.....decembrie. mie mi-e dor si de mine. de o clipa de liniste in care sa ma regasesc. in care, ca sa fiu mai plastica, sa ma resetez. sa gandesc. sa ma gandesc la cei dragi mie. sa am timp sa-i trec prin fata ochilor mei.. prin gandul meu. prin sufletul meu. oare ei simt? toti acei ce ma stiu, oare simt ei gandul meu venind inspre ei? ce putin iti ia sa indrepti un gand bun inspre cineva. si ce mult conteaza.

 

 

...

 

o lume cenusie-iar incep. o lume lipsita de idei. cel mai tare ma contrariaza ca insisi cei care lucreaza in si cu arta, nu mai au idei. scriu la Opera. ne primiti in vizita? sa vada elevii cum se fac decorurile, costumele, cum se monteaza toate, cum se incheaga un spectacol, unde se fac repetitii, cati oameni se ocupa de un spectacol, cat se repeta, cum e cu luminile, sunetul, statiile, traducerea, coregrafia.....eu as iubi sa lucrez acolo macar la casa de bilete. sa-i vad pe toti, sa-i stiu, sa-i pot asculta la repetitii. raspunsul a venit azi: n-am facut pana acum, dar discutam cu conducerea si la sfarsitul lunii ianuarie va raspundem oficial.....bine ca le-am dat idei:)))

scriu la Ateneu: ne primiti in vizita. raspunsul: da. dar nu avem ghid, va conduce portarul-stie el bine ce sa va prezinte :))) o face de multi ani :))))

studenta fiind, am mers la casa Enescu, pe Victoriei. in fata mea, 2 straini intra si ei. cer bilete-in engleza. tipa de acolo nu intelege nimic. eu incerc sa-i traduc, ea se uita lung. dupa aia tac si-mi vad de treaba. urmaresc sa vad ce se intampla. ei cu ea nu se inteleg. in sali un frig neplacut, noi stam cu hainele, doamnele de acolo cu capoate de vatelina, stil spital. strainii pleaca deazmagiti, n-au inteles nimic, nimeni nu le-a prezentat nimic in engleaza. scriu la ziar si ma revolt. directoarea imi raspunde: asa e la noi. si ma ia la rost:)))))))) altfel, o pianista destul de buna. cu bunul simt ne mai luptam, dar ce conteaza.

 

...

Sarbatori frumoase!

Si ganduri bune, oriunde va aflati!

 

 

P.S. am uitat sa precizez: blogul asta e pentru mine, in special. nu este nimeni obligat sa citeasca, sa comenteze.....dar ii apreciez pe cei care ma vor ajuta cu idei, sfaturi , critici si, mai ales, pe cei care-si vor rapi 5 minute din viata pentru a citi-chiar si acest blog :)