atunci cand nu mai poti

atunci cand nu mai poti plangi. ma apuc sa scriu aici prin excelenta mai ales cand sunt suparata, trista, enervata de vreun mitocan etc....
astazi am avut una din zilele acelea urate. dis de dimineata m-am apucat sa ne pregatim-eu si copiii- pentru a merge intr-o vizita, la ziua unor fetite.....toate bune si frumoase pana am ajuns la capitolul" pus actele in geanta"....ia actele de unde nu-s....Octav mi-a spus ca le-a luat el, ca sunt sus....am cautat innebunita peste tot, iar in final....of, in final, l-am batut pe Octav, doar-doar mi-o spune unde sunt. printre lacrimi, facea glume cu mine si incerca sa ma imbuneze, sa ma faca sa rad "sunt sus pe acoperis'....mie imi crestea furia....am plecat fara acte, cu masina, am condus nebuneste, nu mi-a mai pasat de nimeni, eram un car de nervi, am plans la volan, le-am zis tot ce am simtit ca as vrea sa stie, cu ura aproape, mi-am varsta toata frustrarea anilor astora in care am stat de fundul lor non-stop....ei , micutii mei, taceau. de la petrecere am plecat la bunici, am lasat copiii acolo plangand. ei vroiau cu mine acasa. n-am putut sa-i iau, maine avem gazele oprite toata ziua. nu vreau sa-i tin in frig. si acasa......acasa, ei bine, in geanta, pitit acolo, statea portofelul meu cu toate actele in el. am plans cat n-am plans un an intreg, numai la gandul la cate rele am facut pentru niste amarate de acte pe care daca ti le fura, aia era.....in concluzie: trebuie sa-mi fac in casa un loc de dat cu capul!!!!!! si sa il vizitez periodic.......

diminetile. si eu

iubesc diminetile. cele in care ma scol prima, n-am de mers la scoala si toti ceilalti dorm. cele in care e cald in casa, liniste si putin soare afara. preferatele mele sunt cele de primavara. cand toti dorm. e o liniste senina in casa, copiii sunt frumosi, adorabili-abia cand dorm, deh...-respira usurel si n-au nici o grija. cosmin doarme si el, incetisor, in lumea lui de vise. orele acelea sunt magice. e timpul meu, timp de gandit, facut planuri, citit, lucrat la pian-cu castile:))) timp de "eu cu mine". timp de lucrat la goblen. timp de ascultat o muzica buna, de scris unui om drag. si iar de gandit. poate ca uneori nu fac nimic din toate astea, ci doar stau si ma gandesc la oameni dragi mie. pana ma cufund din nou in somn.
imi plac si orele tarzii din noapte. am ramas setata pe viata de student... ma mai mir ca ai mei copii nu vor sa se culce noaptea. cand totusi se face liniste in casa si toti dorm, iar mi-e bine. ma retransform in "eu". si iar citit, iar goblen, iar pian:)))

...

 

am partituri noi. fireste, timpul de altadata nu-l mai am, pentru studiu, pentru aprofundat. nici rabdare uneori nu mai am. dar ma bucura o partitura noua. orele acelea de studiu, de descifrat, de aflat taine, de de contopit cu gandirea compozitorului. parca intri in sufletul lui, si el iti spune ce si cum despre muzica aceea. parca traiesti ce-a trait el. te transpui in alta epoca, alt secol, alte vremuri. imi plac partiturile de la anticariat. au mirosul de vechi, de hartie, de tiparitura, sunt galbene si uneori foarte fragile, delicate, asa cum sunt si notele dinauntrul lor. lumea le arunca. eu le cumpar:))) stiu, in curand in casa vor locui partiturile, si noi afara.....carti si partituri, asa sunt dulapurile noastre garnisite.

 



2013

2013.....un an frumos pentru mine, sper eu. Acum, ca a trecut nebunia cu sarbatorile, am avut timp de reflectie. vine un an greu. iolanda implineste 5 ani-cand au trecut 5 ani??????????????- parca ieri am nascut-o, Dumnezeule....Octav va implini 3. poate va merge si el la gradi-adica o luam de la capat cu racelile etc....
pentru mine, ce ma asteapta: definitivatul-si am ambitia sa-l iau din prima, ca altfel ma pleostesc si nu-l mai iau in veci-, despartirea de prima serie de elevi (o sa ziceti ca sunt trili, dar deja sunt trista de despartirea asta de elevii de-a X-a si de-a VIII-a.....probabil trebuie sa ma obisnuiesc cu astea, nu?  ei, la mine functioneaza mai greu, muzica si sufletul sunt una, suntem noi mai "artisti" asa, si mai impresionabili....). mai planuiesc o calatorie la Roma, sau daca nu, in Franta. prieteni dragi ne asteapta in ambele locuri si  daca anul trecut nu m-am tinut de promisiunea: un an-o tara vizitata, macar anul asta s-o tin. poate mergem in ambele locatii, ca sa ne scoatem parleala din anul trecut.....mai vreau la mare-si sa stam vreo 10 zile, ca doar am vacanta, nu???, mai vreau si la munte si  mai vreau multe....imi doresc si o masina de cusut. si sa ne schimbam masina cu una mai economicoasa, ca asta ne-a dus la faliment la cata benzina inghite.visez la o skoda fabia, dar nu-mi ajunge o viata sa strang pentru una ca asta, la cat costa.....
tot anul asta, din toamna, am inteles ca voi fi diriginta. :))) nu-mi ajungeau ai mei de-acasa:)))) dar astept cu interes, deja mi-am vazut viitorii copii si-mi place de ei-cum se putea altfel? sper, tot din toamna, sa ni se dea si clasa pentru catedra de arte. ce-ar mai fi....deja am amenajat clasa si arata super in mintea mea...:)))) oricum, bancile vor fi asezate in semicerc, va fi si o zona de relaxare , un dulap cu vitrina pentru diferite instrumente, pianina, bineinteles, dulapul cu partituri, dulapul colegei de la pictura -sau cate dulapuri isi va pune ea-, sevaletele ei, tablourile ei, partiturile mele:))))) mirosul de vopsele, sunetul muzicii....deja arata bine si in imaginatia voastra????? imi doresc sa fie un loc special unde macar elevii sa uite de alte materii, de note aiurea, de indisciplina, de atatea si atatea alte chestii, sa fie mai aproape de muzica, de arta, cu sufletul deschis, cu mintea dornica de a primi muzica buna. un loc al nostru unde sa putem repeta fara alte imixtiuni, fara sa tinem cont de orarul celor de la sport sau alte alea, clasa artelor si atat. asa imi doresc eu, cine stie ce va iesi in final.
ne mai asteapta si clubul artelor.
si pe mine, personal, si meditatii. la cati vor, cred ca ma mut cu totul la scoala, nu mai apuc sa trec pe acasa.....voi vedea cum le voi imbina pe toate. am ambitia sa-mi creasca venitul si poate voi reusi. ei, nu va ganditi ca ne maresc salariile, sa fim seriosi, poate doar sa ne mai ia din ele. dar, daca as reusi sa-mi maresc eu venitul, atunci n-as mai depinde de ajutorul nimanui pentru salile de spectacol, costume etc.....ei da, le-as plati eu si ce daca? umilinta de anul asta mi-a ajuns.....
ei, si ca sa va uimesc complet: ma apuc si de sport. nu, nu merg la sala, nu, inca nu e cald ca sa merg cu bicicleta la scoala, dar...am sala mica de sport si ferestre in care pot lucra, nu? ma schimb frumusel la toaleta si o ora am timp sa ma antrenez putin. slaba, slaba, da daca pica pielea de pe tine, nu mai e deloc atragator....:)))) de la atata carat pe Octav in brate, macar la maini am muschi:))))
ei, si primul punct de pe lista: sa lucrez zilnic 1 ora la pian si sa ma apuc sa invat sa cant la chitara. oh, asta era un secret:)))) voi primi o chitara cadou. abia astept. asa ca ma apuc:)))
gata, planuri peste planuri. in decembrie, cand voi trage linia pentru 2013, vedem noi atunci  ce, cat si cum am realizat.

noul an

am inceput un nou an. pentru unii, poate cei mai multi, a fost un inceput bun. pentru noi, cei cu copii mici, a fost cam asa: dimineata la 6 fuga-fuguta cu copiii la Grigore Alexandrescu-la spital-, tratament, radiografie la plamani....primii bani dati pe medicamente, pe aparat de aerosoli-vreo 200 lei, asa, o mica distractie-, injectie copiilor, urlete si iar urlete....sacaiala generala, dormit pe sponci, in 36 de ore doar vreo 3 de somn, si cam atat. noi sa fim sanatosi, ca belele curg.

v-ati pus dorinte de nou inceput? eu nu. am uitat sa ma gandesc, mereu ma surprinde momentul cu creierul gol de orice. stiu ca mi-am dorit sa vad artificiile din vreo piata, dar n-am reusit, copiii,mereu copiii, erau raciti si n-am mai iesit. nici macar in strada. in schimb, am reusit sa vad concertul lui Tudor Gheorghe la tv, Iarna Simfonic. el a cantat minunat, orchestra si corul au scartait cate putin. Dar per ansmablu a mers, desi se simteau anumite stangacii. Cred ca incearca sa scoata din anonimat anumite coruri/orchestre, sau poate doar mi s-a parut mie. Craciunul lui Radu Gyr-o poezie atat de frumoasa, simpla, trista, cumplit de trista. nu se studiaza Radu Gyr in scoala-ce pacat. cati dintre elevi l-or descoperi singuri? macar ai mei vor sti de el, le voi spune eu. macar atat sa fac.

 am petrecut anul nou cu prieteni. la inceput ne gandeam ca mai bine sa stam singuri. ne-am invatat asa, singuri, huhurezi. dar  a fost bine cu prieteni, cu inca un copil, cu oameni dragi. multumim, dragi prieteni.